De ce am inceput sa scriu…

In cotidianul nostru poate prea dinamic si prea complex ne pierdem uneori in valtoarea experientelor si a activitatilor care ne fac sa uitam rostul nostru pe acest pamant si uitam ca de fapt cel mai important lucru este sa ne bucuram de calatorie.Frumusetea ei este poate mai semnificativa decat insasi ajungerea la destinatie.In aceasta calatorie trebuie insa sa ne mai si oprim putin si sa meditam la toate cele cate sunt si mai ales de ce sunt in jurul nostru…sa gasim un raspuns la toate aceste infinite intrebari care pun presiune asupra noastra.

Dar de ce am inceput totusi sa scriu si sa fac public tot ceea ce scriu cand as fi putut foarte bine sa le pastrez intr-un folder special din pc-ul meu,unde poate nimeni nu ar fi avut acces si unde poate nimeni nu m-ar fi putut critica?Exista varii motive pentru acest fapt,dar poate cel mai insemnat pentru mine este acela de a acorda celor din jurul meu o sansa de a ma descoperi pe mine ,asa cum sunt eu cu adevarat,cu valorile si principiile mele de viata,cu perspectiva mea de a privi si de a trata lumea,cu modul meu de intelegere a tot ce se intampla in jurul meu,si de ce nu,poate pentru extraordinarul fapt de a da sansa legarii unor noi prietenii,a da sansa exprimarii in modul cel mai egoist si sincer cu putiinta a unor ganduri si fapte de care poate uneori de e teama de a le rosti,neavand increderea ca ceilalti ne pot intelege,ci din contra,ne vor critica.Dar pana la urma de ce ne e atat de frica de parerile celor din jurul nostru?De ce suntem atat de dependenti de ei?De ce ne legam de sufletul lor si tinem cu atata ardoare sa ii multumim pe toti?De ce ?De ce toate astea?Cand ai putea sa fii atat de multumit de tine insuti, de propria persoana si sa incepi sa te intelegi,sa te descoperi , sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva,una mai favorabila tie,care depinde numai si numai de tine?

Nu sunt genul care sa ma ascund dupa deget,sa fiu ceea ce nu sunt,sa fac ceva doar pentru a fi altora pe plac,sa imi incalc principiile si sa fac compromisuri cu care nu sunt de accord.Nu sunt genul care sa critic sau sa judec actiunile cuiva,fiecare poate are propriul motiv pentru care actioneaza in modul In care actioneaza.Asta nu inseamna ca trebuie sa ne limitam in propria inconstienta,asta nu inseamna ca nu putem avea pareri diferite fata de ale altora,din contra,diversitatea este buna si evolutiva.Este extraordinar ca suntem diferiti si ca ne putem pune in contradictoriu in diferite situatii pentru ca acest lucru reprezinta un pas spre dezvoltarea noastra ca fiinte sociale,ca membri ai societatii.

Poate de aici dorinta de a impartasi cu voi ideile mele, pentru ca dintotdeauna mi-a placut diversitatea si adrenalina, si suflu de viata si oamenii diferiti,cu mentalitati diferite si complexe, cu concepte noi de viata , de la care ai ce invata!

Insa asupra unui lucru ar fi poate indicat sa meditam si sa ni-l insusim si anume acela ca niciodata nu trebuie sa ne fie frica de critica cuiva,sa ne punem limite inutile, doar pentru ca ne este teama de reactia celorlalti la ceea ce noi dorim sa exprimam. Desi critica este una dintre cele sase frici esentiale ale noastre, trebuie sa ne depasim adversitatile si sa incepem sa credem in noi, in puterea mareata care salasluieste in propriile noastre persoane, si de care poate nu suntem constienti decat in momentul in care ne hotaram sa iesim din zona de confort si sa ii permitem sa iasa la suprafata!

—>“It’s just better to be yourself than to try to be some version of what you think the other person wants!”<---

—>“Ceea ce credem noi insine ca suntem….asta ne determina calitatea vietii!”<---