Importanta armoniei relatiei dintre parinti si copii!

Mi-a placut foarte mult ce a zis Osho in citatul urmator pentru ca releva oarecum esenta vietii si rolul nostru, ca individ, in aceasta lume.
“Odata ce ai înteles ca proprii tai copii nu-ti apartin, ca ei apartin existentei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie sa fii recunoscator existentei ca te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunati. Însa nu trebuie sa intervii în dezvoltarea lor, în potentialul lor. Nu le impune propria ta gândire. Ei nu vor trai aceleasi vremuri, ei nu vor avea de înfruntat aceleasi probleme. Vor face parte dintr-o alta lume. Nu îi pregati pentru aceasta lume, pentru aceasta societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-si vor gasi locul, nu vor fi pregatiti.”

Insa acest aspect merita dezbatut, asadar, in urma unor discutii pe e-mail si a abordarii catorva articole cu Birtea Gabriel, vreau sa ii dedic acest articol in mod special, deoarece si-a aratat interesul pentru o armonizare profunda a relatiei dintre parinti si copii, aducand in discutie cateva experiente proprii. Gabi este o persoana draga comunitatii noastre, care se implica in mai toate discutiile noastre si isi aduce aportul la fiecare oferta sau lansare noua. Asadar, Gabriel, prin acest articol doresc sa-ti multumesc pentru bunavointa si iubirea ta pe care o trimiti catre noi.

Pornind de la o fraza din articolul “A ne pleca in fata vietii si a parintilor nostri”, am realizat ca majoritatea dintre noi am trecut pe acea strada numita “neacceptarea parintilor” si sunt convinsa ca a fost o strada destul de provocator de traversat, cu galagie, frustrare, teama, indoiala, neacceptare, nelinisti si poate multe altele.

Ei bine, aceasta strada nu m-a ocolit nici pe mine pe drumul vietii si descoperirii mele. Au fost momente poate ca usturatoare, inconfortabile si poate prea putin constiente, de ambele parti.

Am intalnit situatii in care a trebuit sa ma impun pentru a-mi urma visele, desi eram constienta ca ii ranesc pe ei, pe prea iubitii mei parinti. Am realizat ca atunci cand te dedici vietii tale, de multe ori esti pus in fata unor alegeri. Mergi pe drumul tau, pentru ca asa te ghideaza inima, chiar daca momentan altii nu te inteleg, sau te pierzi pe parcurs, pentru ca nu esti inca pregatit sa faci fata provocarilor. Ei bine, nu esti niciodata pregatit exact asa cum esti intotdeauna, in orice moment, mai mult decat pregatit pentru a invata o noua lectie.
Stiu, e chiar un paradox!

Eu una, mi-am urmat inima si am dat glas sufletului meu rebel sa se manifeste, iar asta mi-a creat dezechilibre si nealinieri pe moment. Insa, pe parcurs, mi-am dat seama, ca in ciuda provocarilor si neacceptarii din partea parintilor, undeva, acolo in profunzime, au fost declansate niste butoane emotionale care ne-au ajutat pe toti sa crestem. Mi-am dat seama ca acestea sunt lectiile de viata pe care fiecare a trebuit sa le primeasca de la fiecare, fie parinte, fie copil.

Vreau sa specific ca in urma acestor experiente, am putut da drumul celor mai profunde dependente pe care le puteam avea, dependente care ma tineau sa deschid floarea vietii mele in totalitate. Prin aceste situatii, am descoperit frustrarea la cel mai mare nivel, furia, intoleranta, dezamagirea si contrastul. Insa, am descoperit in acelasi timp frumusetea vietii, iubirea neconditionata si esenta rolului meu pe pamant. Mi-am vazut parintii ca parte integranta din mine, am privit in ochii lor si m-am vazut pe mine. Mi-am dat seama ca ceea ce vedeam in ei, erau de fapt lucruri nerezolvate in interiorul meu.

Apoi am experimentat detasarea si ignoranta. Bineinteles, o detasare la nivel de ego, insa o detasare care mi-a prins bine. M-a facut sa dau piept cu propriile mele frici si temeri. M-a facut sa-mi iau responsabilitatea vietii mele si sa fiu constienta de propriile mele acte. M-a maturizat, m-a inseninat si m-a apropiat si mai mult de sufletul meu.

Atunci am vazut. Am vazut perfectiunea momentului, perfectiunea mea si perfectiunea parintilor mei. Atunci am inceput sa ii iubesc neconditionat si sa trimit catre ei numai ganduri frumoase, de apreciere si incantare. Atunci m-am deschis catre ei cu inima si bratele pline de afectiune. Atunci am invatat sa ii ascult mai mult, am renuntat la critici, la prejudecati si le-am inteles rolul in viata mea.

Am fost binecuvantata cu astfel de parinti minunati (desi sunt despartiti, si fiecare si-a refacut viata), am simtit si am vazut perfectiunea in fiecare experienta alaturi de ei. Mi-au oferit cadrul perfect reamintirii si evolutiei mele.

Doar in momentul in care am inceput sa trimit iubire catre ei si sa ii vad in toata completitudinea lor, lucrurile s-au asezat instantaneu. Prietenia noastra se armonizeaza acum la un nivel mult mai profund si reconfortant.

Desi inainte de iubire si acceptare neconditionata a fost nevoie sa trecem prin frustrari, temeri si ironii, fiecare si-a facut rolul intr-un mod absolut fabulos.

Acum vad perfectiunea si vad cum se compune viata.
Adrian Nuta spunea in felul urmator: ““ne alegem destinul inainte de a ne naste. Astfel…alegem sa ne nastem, ne alegem familia si intamplarile majore din viata …cu rolul de a ne ajuta in evolutia noastra spirituala” , si tin sa ii multumesc vietii pentru aceasta realizare pe propria piele.

Sunt convinsa ca multi dintre voi inca traverseaza aceasta strada numita “neacceptarea parintilor”, sau “critica/frustrarea/ ironia/ iubirea conditionata a acestora” si aveti tot dreptul sa fiti tristi, mahniti sau demoralizati.

Insa aveti in acelasi timp puterea de a ramane plini de iubire si recunostinta fata de ei, fata de viata si fata de voi. Pentru ca, tineti minte intotdeauna: Intre noi nu exista separatie. Sufletul nostru bate in acelasi ritm cu sufletul vietii.

Alegeti armonia si binecuvantarea si trimiteti catre parintii vostri si catre oamenii ce va compun viata numai sentimente de apreciere profunda, pentru ca ei sunt insasi oglindirea voastra. Cu cat va aliniati mai mult in interior, cu atat mai mult va aliniati cu toti cei ce va realizeaza experienta exterioara.

Numai prin iubire neconditionata ne putem implini destinul. Numai prin recunoasterea voastra prin ochii tuturor celorlalti veti putea vedea perfectiunea vietii!

Priviti, priviti mai adanc in fiecare! Va veti recunoaste negresit!

Cu mult drag si apreciere pentru ceea ce SUNTETI,
Tania Tita!

P.s: Astept de la voi subiecte la care inca nu v-ati gasit raspunsuri sau poate teme pe care inca nu le-am abordat, dar doriti sa vorbim despre ele!
Eu sunt deschisa sa ne aducem cat mai multa valoare reciproc si sa crestem impreuna! Impreuna pentru mai bine!!!